Stirile revistei

Tocmai pentru a anihila unul din argumentele (reale) al celor cu poziție pro-prorogare și demontarea susținerii de către asociații și patronate este nevoie de o corecție legislativă pe care autoritatea să o finalizeze cât mai rapid, în sensul de a se clarifica nevoia de securitate și limita de acceptabilitate pentru aceste mici entități.

Cele mai multe dintre metodologiile de evaluare a riscului pornesc de la identificarea, caracterizarea şi evaluarea resurselor organizaţiei, înţelese ca orice are valoare pentru organizaţie, în domeniul de aplicare al evaluării. Nivelul riscului este determinat în etapa de analiză pornind în general de la analiza ameninţărilor şi a oportunităţilor, analiza vulnerabilităţilor şi a capabilităţii, respectiv analiza impactului şi a criticităţii. Nivelul de risc, exprimat prin plauzibilitate si consecinţe este ponderat prin nivelul de eficacitate al mijloacelor de control al riscului aplicate şi funcţionale.

Evaluatorul de risc la securitate fizică recomandă, la un moment, ca o ușă să fie închisă/blocată iar evaluatorul de risc la incendiu impune, în alt moment, ca aceeiași ușă să fie deschisă. Amândoi au dreptate din perspective proprii, însă nimeni nu i-a pus față în față pentru a-și armoniza pozițiile într-o perspectivă comună.

- O ANALIZĂ A DOMENIULUI SECURITĂŢII LA INCENDIU - Aplicarea și la noi a acestor principii verificate pe plan mondial, ar corecta și raportul dintre profesionalim și responsabilitate, întrucât profesionalismul primei zone conduce la responsabilitate (politici și direcții naționale trasate, soluții concrete asumate de către specialiști, în mod responsabil 100% etc.) pe când profesionalismul celei de a doua trebuie să conducă la eficiență (eficiența intervențiilor, reducerea pagubelor materiale și umane etc.). (citeste mai mult)